Chirurgia BMF Veterinară

Chirurgia buco-maxilo-facială ( BMF ) veterinară, așa cum îi spune și numele se ocupă de țesuturile moi și dure ale capului și gâtului animalului de companie.

Astfel, malformațiile congenitale ale oaselor și țesuturilor moi, care scad calitatea vieții pacientului își vor găsi rezolvarea în cabinetul nostru. Aici includem despicăturile de palat, de buză, macroglosiile, ankyloglosiile.

Formațiunile tumorale ale părților moi sau ale oaselor fac și ele obiectul acestei ramuri. Va fi necesar să realizăm diverse investigații colaterale astfel încât în momentul realizării intervenției să știm exact amploarea acesteia. Vom pune în balanță oportunitatea realizării tratamentului chirurgical, astfel încât să îmbunătățim calitatea vieții postoperator.

Traumatismele viscerocraniului țin și ele de chirurgia buco-maxilo-facială. Suntem în măsură să imobilizăm fracturi osoase de diverse tipuri prin diverse tehnici.

De mare ajutor în tehnicile chirurgicale sunt aparatele, așa că, alături de piezotom avem Laserul, aliați de nădejde în oferirea unor servicii de calitate ridicată.

Piezotomul oferă precizie și protecție, iar Laserul, pe lângă hemostază, ne oferă o vindecare rapidă cu cantități de antialgice mult mai scăzute.

Aparatura - laser

Implantologia

Izvoarele implantologiei le găsim în începuturile istoriei umane. Încă din cele mai vechi timpuri, parodontopatia a existat și, dacă consultați capitolul de parodontologie, veți înțelege și de ce…lipsa igienei orale este în relație directă cu apariția parodontopatiei. Și, dacă au existat parodontopatii, este de la sine înțeles că acestea au fost urmate și de pierderi dentare.

Înainte de pierderea definitivă, egiptenii, din 2500 î.Ch. foloseau ligaturile de sârmă pentru solidarizarea și stabilizarea dinților, iar fenicienii foloseau sârme de aur, în jur de anul 500 i. Ch. Tot în sprijinul implantologiei, etruscii aplicau os bovin în alveola dentară postextracțională, în anul 500 î. Ch.

În jurul anului 600 d. Hr, mayașii, recunoscută fiindu-le cultura lor vastă medicală, prea puțin transmisă nouă, implantau cu succes scoici sculptate, similare implanturilor lamelare, din stomatologia contemporană. Surprinzător, implanturile din scoici aveau o osteointegrare cu calus osos.

Între 1500-1700 în Europa s-au încercat transplaturile dentare, de la un individ la altul cu și fără succes.

1809 reprezintă un moment important în implantologia actuală, atunci când J. Maggiola insera un tub de aur într-o alveolă postextractională, pe care mai apoi îl încărca cu un dinte. Din păcate igiena precară din acea perioadă, a dus la pierderea acestuia.

Am făcut tot acest periplu prin istoria implantologiei umane, în cadrul implantologiei veterinare, pentru că, eu sunt convinsă că așa cum câinele i-a fost tovarăș și prieten fidel omului, așa cum pisicile își aveau locul lor în Egiptul antic, cu siguranță și animalele de companie au avut un loc al lor în tratamentele stomatologice ale respectivelor vremuri.

1930 vine și cu dovada celor afirmate de mine mai sus, când doi frați, Alvin și Moses Strock au inserat primele implanturi dentare de tip șurub din vitallium, atât la oameni cât și la câini. Implanturile erau ortopedice, dintr-un aliaj inoxidabil.

1965 Branemark, tatăl implantologiei contemporane, realizează primul implant din titan, material folosit și în ziua de azi, dovedindu-se a fi cel mai bine osteointegrat.

Desigur, este o întreaga discuție cu privire la etica implantologiei veterinare. Dacă este sau nu etic, dacă intră în categoria actelor de tipul codotomiei sau cupării urechilor. Părerea mea va fi cea a unei proprietare de patrupezi pe care îi consider membrii familiei mele și cărora consider că merita să le ofer tot ce e mai bun din medicina acestor ani.

Da, implantologia nu este adresată câinilor de show! Deontologic este să nu transmitem defectele genetice astfel încât să reproducem exemplarele corecte, buni reprezentanți ai rasei. Dar, dacă un câine are un accident care prin definiție este o întâmplare nefericită, și avem de a face cu un dinte important în funcția dentară, opinez că ar avea dreptul la o viață normală în continuare. Deci, așa cum putem deduce din exemplul dat anterior, vom face implanturi în cazul caninilor, carnasierilor sau a grupului frontal. Aceștia sunt dinții care sunt importanți în ocluzie, cu roluri certe în masticație.

Desigur, selecția exemplarelor pentru implantologie va fi una strictă, toate condițiile următoare fiind la fel de importante:

  • sănătate generală, fără boli asociate;
  • stăpânul se angajează să realizeze o igienă orală postinserție implant pentru tot restul vieții animalului de companie;
  • din alimentație se vor exclude oasele și alimentele cu duritate ridicată;
  • jocul cu lemnele și pietrele va fi strict interzis;
  • radiografii intraorale înainte, post-insertie implant și radiografii de control intraorale la 6 luni.

Implantul dentar reprezinta o piesa tip șurub, din titan, care joaca rolul unei rădăcini artificiale, pe care ulterior tehnicianul va confecționa o piesă protetică care să substituie cu succes un dinte absent pe arcadă. Desigur, intervine dilema rezistenței mecanice a coroanei: metal sau zirconiu. Pe baza caracteristicilor oferite de producători atât metalul cât și zirconiu stabilizat cu yttriu sub forma moleculară de 4, sunt opțiuni viabile. Zirconiu stabilizat cu yttriu, vine într-o paletă bogată de culori, însă are o transluciditate diferită de a dinților naturali.

Implanturile folosite de noi sunt cu design unic, cu o compoziție de titan de ultima generație, reprezintă cea mai bună alegere de pe piața bogată a ofertelor implanturilor dentare. Am gândit totul exact cum mi-aș dori să îmi fie tratați câinii mei. Așa că, nu am făcut rabat la calitate.

Costurile implantologiei veterinare, sunt ca și în cazul implantologiei umane, ridicate.

Desigur, sunt citate în literatura și eșecuri. Aceste eșecuri explicate în timp de cercetările care au demonstrat că fie au fost alese implanturi necorespunzătoare, atât din punct de vedere al dimensiunii, designului sau al formei. În plus, respectarea indicațiilor postinserție implant de către proprietar este în relație directă cu succesul osteointegrării.

Trusa de implanturi - stomatologie veterinara