Copiii și animalele de companie, asociere mult apreciată în fotografiile de pe internet, însă, uneori realitatea stă diferit. Încă de la început spunem că noi suntem pentru copilăria alături de un animal de companie.

Studiile arată că atunci când în primele 6 luni de viață copilul are contact cu un animal de companie, riscul să dezvolte alergii scade cu până la 75%. De asemenea, existența unui patruped în viața unui copil îl ajută mult în formarea lui psiho-socială.

Apariția unui copil în viața dumneavoastră de familie nu implică abandonarea copilului patruped. Cu toții am crescut cu poveștile aspirării firului de blană fie de pisică, fie de câine. De-a lungul celor 41 de ani, din care 6 ani de facultate într-un centru universitar regional și 16 ani de comunicare zilnică și susținută cu oamenii, nu am întâlnit nici un ghinionist cu o patologie descrisă în folclorul popular.

Tot mai multe familii adoptă sau cumpără un animal de companie. Nu luați această hotărâre sub impulsul momentului, ca un moft de aliniere la cercurile de prieteni. Apariția unui animal de companie nu este sezonieră, nu este legată de ocazii și cadouri, ci este legată de iubire, empatie și responsabilitate pe termen lung. Termen lung poate însemna 10-15-20 de ani.

Câinele i-a fost prieten omului încă din zorii umanității, fiind descoperite desene rupestre datând de 8000 de ani, în Arabia Saudită sau Egipt, în urmă cu 5500 de ani, în care simbolistica timpului arăta o legătură directă, reprezentată printr-o lesă. Bineînțeles că era puțin probabilă existența lesei în acea perioadă.

Pisicile, au avut și ele statut special, atingând un apogeu în Egiptul Antic unde erau venerate și mumificate. Moartea pisicii aducea doliu în sânul familiei cel puțin similar cu cel al membrilor bipezi, fiind excluse exportului.

Copiii mici, cu mișcări nesigure și smucite, în primii lor ani de viață, pot avea parte de experiențe mai puțin plăcute dacă dumneavoastră nu vă alocați timp pentru a-i sensibiliza și pentru a-i educa.

Nu de puține ori mi s-a întâmplat să ies cu 3 câini în lesă și copii mici bălăngănindu-se nesiguri sa vină țintit către noi, fără a fi opriți de însoțitori. Șansa a fost că ai mei copii patrupezi sunt crescuți în dragoste, dar o mișcare bruscă, în spațiul intim al unui câine care poate are niște traume fizice și psihice vă poate pune în încurcătură. În plus, atunci când câinii sunt în lesă, au alte reacții decât atunci când liberi, având restrânse posibilitățile de fugă în fața adversarului, rămânând doar atacul. Sunt animale care își iubesc stăpânul pentru care și-ar da viața în orice moment. Orice mișcare nelalocul ei, cu suspiciune de atac va fi taxată pe măsură. Universul lor sunt stăpânii, nu copiii. Da, există rase prietenoase cu copiii din codul lor genetic, cum există rase agresive deosebit de blânde cu copiii, dar gândiți-vă întotdeauna ca familia lor este stăpânul. Ei nu sunt obligați să vă placă, oricât de bune intenții ați avea. Chiar și dumneavoastră ați experimentat măcar o dată o stare de adversitate față de persoane necunoscute, fără să vă fi întâlnit anterior și fără să aveți o explicație logică, dar animalele a căror informare din lumea exterioară este exclusiv senzorială.

Rețineți! Când copilul se apropie de un animal de companie necunoscut recomandați-i prudență, mișcări line, continue. Atunci când mai crește și poate articula, ar fi bine să salute proprietarul și să întrebe înainte dacă să pună mâna pe câine, dacă are permisiunea acestuia. Fiecare proprietar își cunoaște câinele și va ști să dirijeze cu responsabilitate interrelaționarea. Dacă nu este posibilă interacțiunea fizică cu animalul, să accepte refuzul fără insistențe și explicații.

Atunci când se apropie și dorește sa pună mâna, să înceapă contactul fizic cu câinele ușor pe spate, nicidecum ridicând mâna deasupra capului, gest interpretabil ca unul de atac.

Învățați-i dragostea față de animale, educați-i în dragoste pentru natură!

Lumea poate fi mai bună prin semințele sădite de dumneavoastră. Explicați-le că și ei simt durerea, că au sentimente, că nu au cerut să se nască și că, dacă nu putem să îi ajutăm măcar să nu îi abuzăm. Să nu îi bată, să le dea apă sau chiar puțină hrană, dacă pot.

Dacă îi trimiteți împreună la plimbare asigurați-vă că strâng resturile și că vă este microcipat patrupedul, astfel încât, în eventualitatea nedorită a pierderii lui să crească șansele găsirii lui. De asemenea, dacă câinele dumneavoastră este dezlegat și apar stăpâni cu câini în lesă, puneți și dumneavoastră lesa pe propriul câine. Normele psihologiei canine așa cer, pentru evitarea conflictelor. Cei aflați în lesă la apropierea unui câine necunoscut vor ataca, neavând posibilitatea retragerii în momentul invadării spațiului personal, mai mult s-ar putea ca fix al dumneavoastră dezlegat să iasă șifonat.

Așa cum patrupedul este ferit de căpușe prin zgarda sau alte produse, puteți să vă asigurați liniștea prin achiziționarea unei brățări de picior pentru copilul biped din farmacii.

Copiii trebuie să știe că alimentele consumate de noi oamenii pot să le producă mari complicații animalelor de companie. Progresiv, pe măsură ce cresc, vor învăța ce pot să le ofere și ce nu.

Nu lăsați câinele sau pisica în grija exclusivă a copilului. Bunăoară nici spălatul pe dinții proprii nu ar trebui să fie responsabilitatea exclusiva a copilului măcar până la 12 ani. Cu atât mai mult responsabilitatea unei ființe vii care nu vorbește același limbaj cu noi. Fiți întotdeauna în umbra lor pentru bunul mers la echipei!

Înainte de a ieși din casă verificați închiderea perfectă a lesei pentru a evita incidentele și accidentele!

Pisicile au psihologia diferită de a câinilor. Pentru a evita decepțiile, ar fi bine să le explicăm copiilor că pot reacționa spontan și diferit față de expectanțe, prevenind eventualele dezamăgiri.

Lucrurile stau simplu dacă respectăm și iubim orice ființă!