Viața după extracțiile dentare la animalele de companie este un subiect de o actualitate continuă. Nu este zi de lucru în cabinetul nostru fără extracții dentare. Extracția dentară în stomatologia veterinară este la confluența dintre predispoziția genetică pentru a dezvolta boli parodontale (vezi studiul Banfield), accidentul traumatizant, invalidant și lipsa cunoștințelor legate de îngrijirea orală. Odată ajunși în situația în care doar extracția dentară reprezintă soluția terapeutică, trebuie să ne reluăm viața, atât noi, cât și companionii noștri, din acest punct.

Când se impune extracția dentară?

  • fracturi dentare longitudinale cu implicarea camerei pulpare;
  • fracturi dentare orizontale subgingivale;
  • parodontopatii marginale cronice avansate;
  • parodontite apicale;
  • fracturi dentare cu implicarea camerei pulpare atunci când tratamentul endodontic nu se poate realiza în condiții optime.

Viața după extracțiile dentare la animalele de companie – considerații generale

Caine fericit

Aproape toți proprietarii, în momentul comunicării soluției terapeutice radicale, sunt șocați. Mulți dintre ei ar da timpul înapoi. Din păcate acest lucru nu se poate. Ce se poate face, însă? Din acest punct, la Dentovet putem efectua manopera chirurgicală la cele mai înalte standarde, să o executăm corect, complet și cu traumă minimă pentru pacient.

Tehnici de extracție

Ochi

La DentoVet am investit în tehnologii și în oameni. Ne-am dorit ca manoperele să fie minim invazive.  Acest lucru atrage după sine o recuperare postoperatorie ușoară și rapidă. Recenziile și filmulețele cu pacienții noștri, alimentându-se fericiți la scurt timp după manoperele chirurgicale, vă confirmă cele afirmate mai sus.

Noi, nu utilizăm o singură tehnică de extracție. În funcție de pacient, de implantare osoasă, de anatomia dintelui și a regiunii, combinăm 3-4 tehnici de extracție. Acestea sunt: clasică, chirurgicală cu piesa dreaptă, chirurgicală cu turbina sau cu piezotomul. De ce? Pentru că toate acestea, utilizate corect, reduc timpul de intervenție, dar și trauma pacientului.

Alimentația după extracțiile dentare la animalele de companie

Pisici cu bobite

Este posibil ca primele două săptămâni, postextracțional, să fie ușor mai dificile din punct de vedere al alimentației. Trebuie să vă mărturisim că în locuințele cu mai mulți copii patrupezi în casă, cel aflat în convalescență, fură din bobițele celorlalți. Deci, este discutabilă această dificultate de alimentare. Noi recomandăm hrană umedă sau bobițe înmuiate pentru a nu traumatiza firele de sutură și a nu impieta formarea țesutului reparator. Dar, o dată realizată epitelizarea, pacientul nostru patruped nu va avea restricții alimentare.

Viața după extracțiile dentare la animalele de companie este o viață frumoasă, fără dureri dentare. Ce poate fi mai frumos decât să adormi și să te trezești fără durerile constante, sâcâitoare? Fără dinți, adevărat, dar ce rol mai aveau acei dinți în viața copilului patruped? Dinții afectați de boala parodontală, cu fiecare mișcare a lor, pompează bacterii în torentul sanguin. Ei sunt astfel, o sursă de posibile complicații locale, de tip abces sau la distanță, boala de focar dentar.

Caz ilustrativ pentru viața după extracțiile dentare la animalele de companie

Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri tratate la Dentovet și care a stârnit întrebări și reacții multiple în mediul online este cel de mai jos.

Colaj caz

Generalități

RX blog

Tratamentul a constat în extracții totale maxilare și mandibulare. Cu toate că dinții erau parodontotici și rezolvarea cazului părea facilă, vă spunem că nu a fost deloc așa! Morfologia dentară asociată a făcut cazul un adevărat cal troian. Da, incisivii au fost ușor de extras. Caninii și dinții situați caudal de canini, însă, au ridicat gradul de dificultate al intervenției. Cu toate că expunerea radiculară era de peste 50% și mobilitatea era de grad 2, datorită curburilor radiculare și a dinților pluriradiculari, intervenția s-a prelungit și a necesitat multiple tehnici de extracție. În cazul raselor mici și foarte mici, riscul fracturării mandibulei în cazul tehnicilor neadecvate, este un risc de care trebuie să fim conștienți. De aceea, am investit în oameni și tehnologii. Maxilarul vine și el cu proximitățile anatomice specifice, necesitând atenție din partea operatorului.

Discuții postintervenție în cazul extracțiilor dentare

Foto gura deschisa

Imediat după prezentarea în mediul online, am primit numeroase întrebări în privat, legate de evoluția cazului și dacă ne gândim în perspectivă la inserția de implanturi pentru a restabili ad integrum funcția dentară. Poziția Dentovet pe această temă este următoarea. Implanturile dentare sunt corpuri străine realizate dintr-un aliaj metalic compatibil cu organismul. Dacă se inseră într-o zonă închisă, vezi ortopedia, riscul respingerii este mult redus. Cavitatea orală este o cavitate septică.

Maimuta

Într-adevăr, implantul se inseră în os, însă, o dată cu încărcarea acestuia, gâtul implantului va fi în relație directă cu gingia și cavitatea orală.  În lipsa unei igiene orale de tip cristal, riscul rejectului crește exponențial. Aplicarea unor forțe neanatomice (jocul cu obiectele dure, trasul de jucării, etc), va duce la pierderea stabilității acestuia și explantarea lui.

Oportunitatea utilizării implanturilor dentare

Craniu

Când pacientul ni se prezintă în situația inițială, mai sus prezentată, denotă o lipsă de igienă orală. Această lipsă de interes pentru igienă orală îl exclude pe viitor în vederea inserării implanturilor. Implanturile necesită o îngrijire mult mai atentă decât dinții proprii. Dacă dinții proprii se prezentau la 6 ani așa, nu avem cum să propunem o soluție scumpă. Călcâiul lui Ahile în cazul implanturilor este fix cauza pentru care dinții proprii au fost extrași.

La DentoVet propunem soluții viabile pe termen lung.

În plus, pe fondul parodontopatiei, liza osoasă a fost importantă fiind suprapusă peste dimensiunile genetice reduse. Dintr-o mandibulă subțire, s-a topit (lizat) din înălțimea acesteia, rămânând mai puțin decât un creion. În primul an postextracțional osul se resoarbe până la 30% din înălțime. Osul pe cât că era mic, s-a micșorat datorită parodontopatiei, în plus se micșorează datorită fiziologiei normale postextracționale, rămânând practic o grisină de mandibulă.

Lăsând la o parte că nu există implanturi dentare atât de mici, acestea dacă ar fi inserate, ar acționa ca un ic care crapă un lemn.

În concluzie, viața după extracții dentare la animalele de companie va fi o viață fără dureri dentare, dar fără dinți. Va fi însă o viață frumoasă, în care copilul patruped se va putea alimenta fără probleme fie cu hrană umedă, fie cu hrană uscată. Mai mult, datorită condiției va genera afectivitate și mai multă atenție din partea stăpânului putând beneficia de diverse preparate home-made ușor palatabile.

Din Cluj-Napoca vă dorim zile cu soare și fără dureri dentare!

Leave a Reply