Stomatologie veterinara pentru câini din rasa mops îi este dedicat lui Puggy. El este unul dintre pacienții care fac parte din Istoria Dentovet.

O dată cu Puggy am luat contact cu realitatea crudă a raselor brahicefalice și cu complicațiile oro-maxilo-faciale ale acestora. Nu vom aborda subiectul oportunității, sau nu, a creșterii acestor rase pentru că nu este de competența noastră. Vom aborda, însă, rasa prin prisma patologiilor orale asociate și prin prisma capacității noastre de a gestiona cu succes aceste patologii.

Generalități și anatomie la rasa mops

Pentru a înțelege patologiile orale la câinii din rasa mops, trebuie să înțelegem rasa și anatomia ei. Botul este puternic turtit antero-posterior. Astfel, dinții maxilari, de obicei în număr de 20-22, în loc să se etaleze pe o jumătate de oval turtit, cu o rază de 10-18 cm, sunt obligați să se așeze pe o jumătate de cerc cu o rază de 6-8cm.

Osul în care se articulează dinții maxilari este volumetric mult redus față de alte rase. Astfel, orice mică inflamație gingivală apărută îl va distruge rapid. Lipsa volumului osos va avea drept consecință directă lipsa barierei osoase, bine reprezentate în cazul raselor mezocefalice, dintre dinții maxilari și cavitatea nazală. Caninii și dinții laterali maxilari vor avea rădăcinile plonjante în cavitatea nazală. Mai mult, lipsa volumului osos va face ca vârfurile rădăcinilor premolarilor, molarilor și caninilor maxilari să se găsească în imediata vecinătate a orbitei. Pe un spațiu extrem de mic vom avea aceleași vase și aceeași nervi, ca în cazul raselor mezocefalice.

Stomatologie veterinara pentru câini din rasa mops - cranii

O altă particularitate, prezentă la toate rasele de mici dimensiuni, este mandibula subțire, ca un creion. Aceasta este ocupată, pe toată înălțimea ei, de rădăcinile dinților. Astfel, pungile parodontale adânci, ocupând  ¾ din lungimea rădăcinilor, vor putea produce fracturi patologice ale mandibulei la traumatisme minime. Când spun traumatisme minime, mă refer la simpla masticație, sau o minimă căzătură accidentală.

Consecințele particularităților anatomice la rasa mops

Reducerea volumului osos are o primă consecință directă o înghesuire dentară. Înghesuirile dentare predispun la retenții alimentare, cu dezvoltarea în exces a bacteriilor orale, crearea pH-ului acid și declanșarea gingivitei. Procesul inflamator parodontal va avansa foarte repede datorită ipsei volumului osos. Dacă nu se iau măsuri, procesul inflamator parodontal va continua atât în sens orizontal, cât și vertical.

O problemă, deloc de neglijat, sunt pungile parodontale mai mari de 9 mm la nivelul caninului. Acestea reprezintă comunicare oro-antrală certă pentru rasa mops.

Ce este atât de special în relația cu cavitatea nazală?

Aș îndrăzni să spun că stomatologie veterinara pentru câini din rasa mops are una dintre cheile succesului în legătură cu cavitatea nazală. Operatorul trebuie să fie pregătit să închidă aceste comunicări prin tehnici speciale. Nu este o sutură ca oricare alta. Trebuie acordate minutele necesare realizării lamboului pentru că, altfel, ajungem în situația lui Puggy. Comunicarea oro-antrală presupune existența un orificiu între nas și gură.  Prin acest orificiu mâncarea și lichidele în loc să fie dirijate către faringe, sunt distribuite și spre nas și plămân. Calitatea vieții devine precară și apare dependența de un membru al familiei. Acesta va trebui să hrănească copilul patruped cu lingurița introdusă dincolo de comunicare. Riscul maxim este, însă, pneumonia de aspirație.

Comunicare oro antrală

Mandibula subțire și pungile parodontale

Mandibula subțire și pungile parodontale pot fi piatră de încercare atât la extracția dinților, cât și în viața de zi cu zi.

Ca operator trebuie să ai o tehnică de extracție însușită astfel încât să nu existe nici cea mai mică ezitare. Orice ezitare te pune în situația remedierii complicațiilor.

Stomatologie veterinara pentru mops - ochiul

A trata din punct de vedere stomatologic un mops este un examen de specialitate. În momentul în care decizi să faci stomatologie veterinară pentru câini din rasa mops, trebuie să fii conștient de tot ce se poate întâmpla și toată cohorta de complicații care trebuie evitate.

Cazul mops-ului Puggy

Azi vă voi prezenta cazul care m-a marcat la începutul carierei în stomatologia veterinară: Cazul Puggy. Îl aveți deja prezentat pe Facebook-Dentovet.

Puggy a fost și rămâne copilul nostru de suflet. Am fost impresionați de suferința îndurată și de dedicația părinților lui.

Stomatologie veterinara pentru mops - Puggy

În antecedentele sale, i s-au făcut extracțiile caninului, premolarilor și molarilor superiori de pe partea stângă. Nu știm exact evoluția, cert este că, după mai multe intervenții nereușite de închidere a comunicării oro-nazale, a ajuns să ne ceară ajutorul. Dacă priviți cu atenție, comunicarea era mare. Cu fiecare masă, alimentele ieșeau pe nas. Am cerut, atunci, ajutorul unui chirug buco-maxilo-facial și am remediat cu greu problema. Mucoasa, datorită intervențiilor multiple, era cicatrizată, inextensibilă.

Dar, am reușit!

Stomamatologie veterinara colag comunicare oro antrala

Tot Puggy, din păcate, a ilustrat și complicația fracturării mandibulei datorită pungilor parodontale adânci. Alunecând pe gheață pe balcon, a avut parte de o fractură orizontală, pornind de la gaura mentonieră medială până între rădăcinile carnasierului. Am remediat fractura, Puggy fiind scăpat de alte dureri din sfera maxilo-facială.

Rasa mops - radiografii

Din cazuistica noastră din ultima săptămână, vă prezentăm azi 2 cazuri ale pacienților din rasa mops.

Cazul I rasa mops

Primul caz ilustrativ pentru subiectul stomatologie veterinară pentru câini din rasa mops este cel prezent pe rețelele de socializare.

Pacientul, în vârstă de 9 ani, prezenta o parodontopatie marginală cronică avansată. Era clar, doar extracții chirurgicale ale dinților afectați puteam să propunem. Extracția caninului a decurs relativ greu datorită anatomiei locale și dentare, cu toate că prezenta o pungă parodontală de 12mm. Imediat, postextracțional am putut observa năsucul cu o nară cu sânge, semnul patognomonic intraoperator pentru comunicarea oro-nazală.

Am început să ne realizăm lamboul cu care să închidem, fiind fascinați de pachetul vasculo-nervos infraorbitar întâlnit. Se etala frumos, pe lamboul nostru, amintindu-ne să lucrăm îngrijit, fără grabă și cu atenție. Am închis așa cum o cer aceste situații, fiind mulțumiți de lipsa tensiunii în lambou. Pacientul evoluează bine, fără probleme.

Stomatologie veterinara pentru mops - cazul 1

Cazul II rasa mops

O frumoasă fetiță de mops s-a prezentat la noi în cabinet pentru mirosul gurii și preferința pentru anumite alimente. Boala parodontală a fost avansată fiind nevoie să ne despărțim de 19 dinți. Știu, cu toții veți face ochii mari și veți întreba:

Atâția dinți? Va mai putea mânca?

Da. Explicația este simplă: dinții extrași erau dureroși. În plus, erau irecuperabili. Bineînțeles că va mai putea mânca. La nici 24 de ore a început să mănânce cu poftă. De ce? Gândiți-vă că ea mânca cu durere. Dinții respectivi mai mult o încurcau, decât o ajutau. Chiar și nouă, dacă ne intră un spin în talpă, în momentul îndepărtării acestuia simțim o ușurare. Dinții încărcați cu tartru sunt ca țepii unei perii de sârmă care se afundă în os și în gingie.

Stomatologie veterinara pentru mops - cazul 2

Evoluția frumoasei ”mopsulici” este și ea una foarte bună.

Așa cum puteți vedea, stomatologia veterinară pentru câini din rasa mops implică responsabilitate, competență, dar și aparatură.

Vă mulțumim pentru că ne recomandați!

Din Cluj-Napoca vă dorim zile frumoase alături de reprezentanții rasei mops!

Stomatologie veterinara pentru mops - final