Extracția temporarilor persistenți la cinci luni versus ani este un subiect adresat proprietarilor. Coexistența dinților temporari alături de cei definitivi, având aceeași înălțime în cavitatea orală și fără mobilitate, reprezintă o situație patologică.

Extracția temporarilor persistenți la cinci luni - foto exemplificativ

Este greu să discutăm despre un subiect cu care doar unii se confruntă. Și nu oricând, ci la vârste fragede. Stomatologia pediatrică este amplă, frumoasă și deloc neglijabilă.

Abia a venit noul membru în familie și ne obișnuim cu prezența lui. Începem să ne formăm tabieturi împreună. Descoperim că avem schemă de vaccinare, deparazitare. Testăm preferințele pentru anumite mâncăruri. Ne descoperim reciproc. Este foarte greu să le cer noilor proprietari să acorde atenție la schimbarea dinților. Dar, trebuie. Eu am avut noroc cu meseria mea. M-am confruntat cu această patologie la fetița de schnauzer pitic. Așa am putut să o rezolv, cu succes, la cinci luni.

Magie - stomatologie pediatrica

Explicațiile cel mai frecvent întâlnite în cabinetul de stomatologie veterinară

Ca părinți iubitori încercăm să îi protejăm de tot și tindem să exagerăm. Mai ales la vârste fragede suntem hiperprotectivi. Este greu să înțelegi că un suflețel așa de mic necesită anestezie și să i se extragă dinții de lapte.

Explicațiile în cabinetul de stomatologie veterinară

Apar explicațiile pe care, firesc, creierul nostru le furnizează, tot așa pentru autoprotecție. Este mai ușor să ne mințim frumos, decât să luăm decizia care ne scoate din confortul nostru. Dar, în clipa în care părăsim cercul de confort, lucrurile bune se întâmplă.

Sunt în măsură să vă furnizez cele mai frecvente scuze în spatele cărora proprietarii se ascund: dinții de lapte vor cădea, de aceea sunt de lapte sau tragem noi un pic de ei zilnic și vor cădea. Nu râdeți, că nu am întâlnit un caz de acest tip, ci zeci. Rezultatul? Un câine traumatizat, care, în momentul în care dorești să îi examinezi gura, se opune, fiind terorizat. Dintele temporar care a rămas pe arcadă a rămas din motive concrete, irefutabile.

Dacă rizaliza se producea și dintele se ținea doar în gingie, cum își imaginează unii, era mobil și nicidecum fixat în os. Imaginați-vă cum ar fi dacă v-ați apuca într-o dimineață să vă zgâlțâiți incisivul central. Aveți priză bună și în fiecare zi trageți de el. Nu ar trece 48 de ore și ar începe să vă doară. Ba mai mult, ați fixat și un reflex dureros. Unde ajungem? Parcă era spre binele copilului, să nu îl doară…

Tot din categoria afirmațiilor care denotă lipsă totală de cunoaștere a subiectului este următoarea: așteptați, cum să îl anesteziați? E pe linia tatălui această problemă, schimbă dinții mai târziu.

  1. Nu se pune problema de schimbat de dinți pentru că definitivii sunt erupți în cavitatea orală.
  2. Dacă tu ești un crescător onest, trebuie să cunoști și să transmiți mai departe viitorilor proprietari că la 6 luni dinții trebuie să fie schimbați. La 9 luni nu mai e în standarde să mai cadă dinți. Reproducția se face cu câini fără probleme de mușcătură și dinți. Persistența dinților de lapte atrage după sine probleme parodontale și de mușcătură. Mai vorbim atunci de pasiune responsabilă?

Extracția temporarilor persistenți la cinci luni versus ani – motivația medicală

Atunci când copilul patruped are cinci luni, iar caninii definitivi sunt la aceleași dimensiuni cu caninii temporari, apare fireasca întrebare:

De ce trebuie acum scoși? De ce nu pot aștepta?

Pentru că extracția dinților temporari persistenți la cinci luni versus ani este:

  • mai puțin traumatică la aceste vârste;
  • recuperarea postoperatorie este mult mai rapidă:
  • la 5 luni oasele sunt elastice, deci extracția nu necesită ample manopere chirurgicale de decolare de lambou și frezaj osos;
  • la 5 luni numărul de fire de sutură se reduce la unul singur versus 5-6, la vârste înaintate;
  • numărul minutelor în inhalosedare este mult redus: 15 minute versus 60 minute;
  • la 5 luni nu există hipercementoză care să necesite ample manopere chirurgicale de extragere a acestora;
  • la 5 luni nu avem complicații parodontale care să compromită definitivul;
  • la 5 luni micile incongruențe de mușcătură care apar datorită coexistenței dinților temporari cu dinții definitivi sunt corectabile ușor. Dacă acestea apar și se așteaptă până la 9 luni – 1 an sau poate mai mult, cel mai probabil sunt greu remediabile, dacă nu iremediabile;
  • nu în ultimul rând, întâlnirea cu medicul specialist la 5 luni poate să vă scutească de costuri și eforturi pe termen lung. În momentul în care faceți cunoștință cu noi, vă vom îndruma și vă vom sfătui astfel încât să nu ajungeți la complicații stomatologice pe parcursul vieții copilului patruped. Sfaturile noastre vor fi legate de igiena orală, de hrană, de tot ce e legat de cavitatea orală.

Extracția temporarilor persistenți la cinci luni versus ani exemplificată prin cazuri

Vă voi prezenta un caz drag mie, cel al unei frumoase cățelușe de cinci luni. Micuță și drăgălașă, așa cum sunt toți puii de vârsta ei, are proprietari responsabili. Aceștia au înțeles importanța intervenției, în consecință am realizat-o la nici două zile de la consult. Imaginile vorbesc singure de cât de frumos s-au putut extrage dinții temporari la această vârstă. Oasele elastice, cu instrumente corespunzătoare și cu tehnică de lucru adecvată, ne-au permis o intervenție minim-invazivă.

Al doilea caz este o intervenție realizată la un an.

Cazul 2 inainte
Cazul 2 dupa

A treilea caz este o intervenție realizată la 4 ani.

Cazul al treilea inainte
Cazul al treilea dupa

Blogul următor vine să înlăture fricile legate de  intervențiile stomatologice.

Până atunci, vă dorim o toamnă frumoasă alături de copiii patrupezi!

Extractia temporarilor persistenti - final